Să poți uita măslinul - Ancelin Roseti

1.

Strig panteonul –
toţi zeii sunt prezenţi. Putem începe:
Desculţ merg spre fericire şi-n urma mea rămân urme de lup – între mângâiere
şi sugrumare se mişcă aceeaşi mână...
Simt stelele în cerul gurii. O colonie de păianjeni calcă meticulos dimineţile
noastre sângerânde.
Să poţi uita măslinul. Uită-l!...
În grădini lăuntrice înfloresc florile trădării – bucuria de a fugi de lângă tine.

2.

Strig panteonul –
toţi zeii sunt prezenţi. Începem:
Prăbuşiţi-vă îndărătul inimilor voastre, în curând veţi vedea un rege plângându-şi coroana rămasă mică, un ucigaş îngrozit de chipu-i, în numele batjocurii, un miel
spânzurat de zorii omenirii.
Râsul e interzis! Ne apropiem de ziua în care puteţi simţi gustul întunericului.
Mâncătoarea de spurcăciuni e paznicul hranei noastre...
Să poţi uita măslinul. Uită-l!...
Pregătiţi biletele de călătorie!, nu puteţi merge ilegal spre eternitate.

3.

Strig panteonul –
nici un zeu nu lipseşte. Ezitare...
Tăcere – o carte de bronz netipărită încă.
Afară se aud Onorurile şi Vulgaritatea hohotind.
Heralzii frământă nisipul şi mumiile scufundate în beznă.
Un ritm de migraţii. Un măcelar înnebunit de spaimă.
Bătăi din aripi.
Nu poţi muri singur...! –
Un fluviu tulbure cu maluri de cristal se perindă pe sub ochii noştri.

4.

Matur şi liber, vine poetul,
lumea pentru a-i da ascultare.
Nu se mai strigă panteonul
zeii sunt liberi.
În trecerea-i vibrantă ne face cunoscut drumul de la om la înger: “Nemişcat
parfum amar, încremenită văpaie ce te avânţi în visul meu ca o revanşă, bijuterie mi-ai
fost şi trandafir şi piele dezgolită..., pasăre plângând suferinţa şi nesuferinţa, de oţel sunt
rănile tale care nu se închid niciodată...”
Prin vene îmi curge înserarea...
Luaţi-mi talpa iadului de pe gât!"

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.