Ana e pace
ea nu atinge pământul
de teamă să nu-i tulbure liniștea
plutește ca o pânză de borangic
prin toate încăperile sufletului
Ana se revarsă ca un izvor
peste uscăciunea din mine
mă adapă cu susuru-i lin
prin toate vadurile-mi seci curge
și murmură...murmură
Ana e casa blândeții
clădită cu dragoste
ca un cântec de leagăn îmi învăluie
trupul obosit întru
har și bucurie deplină
Ana e ca o pană
desprinsă din aripa unui heruvim
ea scrie pe stânca gândului meu
cu degetele înmuiate în
călimara divină
Ana e o amforă
plină cu stele, iubire și sori
le dăruiește lumii și tace
Ana e înger, e zâmet, e pace
vezi mai multe poezii de: Emilia Amariei
Detalii poezie:
Distribuie pe: