Punctul bătrân - Ana Blandiana

Mă gândesc uneori
În timp ce visez
Că mă rostogolesc pe o scară
Ce păcat
Că scara aceea are un sfârșit. Din moment ce nu mă pot opri să cad,
Aș putea face ingenios
Să dispară
Căderea însăși,
Dizolvându-i contururile,
Îndepărtându-i-le la infinit,
Lipsind-o de definiție,

De pragul de sus, de pragul de jos
O răsucire în zbor,
O zvârcolire spre-adânc
Ar fi identice,
Cu o condiție:
Să reușesc să amân
Punctul bătrân
Al sfărmării de lespede,
Fără ca asta să mă împiedice
Să cad din ce în ce mai repede!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.