Poezii despre Amintiri:

Satanica ură se înalță în voi
Ca lava de foc ce își caută calea,
Țâșnind din adâncuri, vărsând peste lume
Durerea atroce, pustia și jalea.

Aleargă vântul, aleargă
Risipind flori de mălin
Maculate-n sânge proaspăt
De studenți crescuți în chin.

A înflorit cultura de floarea soarelui, se pierde în zare,
Este o splendoare. Priveşte cum se roteşte după soare,
Nu se opreşte nici când cerul este acoperit de nori.
Oare se va întâlni această fidelitate şi în iubiri?

Orașul gol e-n-prag de sărbătoare,
Cu întunericul și cu tăcerea s-a deprins,
Pe bulevarde, străzi, sau pe trotuare
Doar câinii patrulează;

Plouă cu piatră...
Revarsă-se-n mine
Noi gânduri acide și reci,
Să-mi spulbere dorul de zile senine,

Plouă și eu fac gogoși fascinante Adevărate
iluzii pierdute în ulei și zahăr Crescute ca la
mama acasă Și plouă Bacovia la foc redus
Picătură cu picătură cerul pătrunde-n pământ

Ai fost a mea crenguță de cireș
Infloreai când te țineam in brațe,
Îți lăsai mireasma dulce in odaie
Respirai atât de lin, tu, vis de vară...

De 7 luni s-a destrămat lumea,
Pentru unii dintre noi...
De 7 luni, rănile încă îmi plâng pentru voi,
Lacrimi de sânge, lacrimi care mă dor,

Dacă vei pleca vreodată,
Să te uiți in palme
Și să numeri toate sărutările mele.
Înainte să îți iei aripile

De mâine, străzile imi vor părea
Mai triste.
Mergând alături de un gol,
Pe care l-ai lăsat sa mă urmeze