Poezii despre Amintiri:

Am venit acasă... Casa e pustie
Eu sunt beat, cat am băut naiba știe
Mi-e mintea-n flăcări, inima mi-e sparta
Tata? Beat, iar mormăie despre soarta

ORAŞUL MEU

Oraşul meu din galaxia Calea Lactee
una dintre cele peste 100 de miliarde de galaxii

Amintirea
...
E duminică. Și bate cu putere
clopotul bisericii din apropiere

Perne moi, pline de vise,
V-aș așterne în cerdac
Și când stele-s aprinse
Să mă-mbăt de liliac.

Muzical ecou al unei lumi pierdute...
E ca atunci când ninge și sufletul vibrează
înnobilat de alb
de puritate.

În liniştea de-acasă
Îmi place-aşa de mult!
Îmi plac umbrele serii
Şi greieri să ascult.

Plouă încet peste pașii uitării,
Iar picăturile de apă răzbat în bătaia vântului.
Norii grei se adună deasupra inimii mele,
Și își varsă amarul de peste zi.

În colțul tăcut al unei case vechi
se odihnește o oglindă,
cu rama sa antică, acoperită de praf,
păstrând ascunse

Nu te voi mai vedea
nici acum nici mâine
căci atunci când voi pleca
nu o să mai am bancnote nici de pâine.

Eu părăsesc un loc sufletesc
unde patima era un sentiment firesc
steaua din ceruri nu mai lumina
cât de întunecată era suferința ta.