Poezii despre Amintiri:

Conducătorii-s de treabă
împing toți măcar o roabă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Hai la săniuș pe deal
vine iar copilăria
să rămână ca un val
dragostea și armonia

În pădurea uitată
Ecouri reci

Când gerul ne îndeamnă să ne-ascundem
În noi și-n tot ce credem că mai suntem
Ne cuibărim la focul amintirii
Și vrem să dăm frâu liber, iar, iubirii!

Nu mă-nvăța să număr stele
Și nici să cred în dimineți
Eu n-am privit prea mult la ele
În jurul meu erau pereți.

De-atâtea ori era să mor
De dorul mândrei mele
Ce s-a ales de-atât amor
Ce s-a ales,drăguțe stele?

Ninge de ore în şir,
pădurea doarme albă, pustie,
nori plumburii vin dinspre nord,
vântul spulberă neaua prin vie.

Satul meu mă farmecă discret,
Cu uliti drepte , pline de copii,
Cu batrâni la porţi, cu pălării
Ce nu dau doi bani, pe un poet.

Şah mat cu calul
(Din volumul... "Trăiri intense la Poezii Biz")

- Stai să vezi ce-ţi fac dacă mut un cal-

Te rog,dă-mi dragostea înapoi
Nu meriți să o ai ca amintire
Să-mi dai te rog,și clipele în doi
Sau sufletul pus în iubire