Poezii despre Amintiri:

În aer bocete plutesc
Sub soarele de iarnă,
Iar porumbei neliniștiți
Pe margini stau neprihăniți

...astăzi odaia mare

SânPetru şi Dumnezău coborau ades la taifas
şi Buna avea pregătită mereu odaia mare

Pășeai rapid în lumea palmei mele,
Cu tălpi nesigure la răsărit,
Când mă priveai în ochii tăi cerești,
Să te ridic în brațe-mi de iubire.

Conducătorii-s de treabă
împing toți măcar o roabă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Hai la săniuș pe deal
vine iar copilăria
să rămână ca un val
dragostea și armonia

În pădurea uitată
Ecouri reci

Când gerul ne îndeamnă să ne-ascundem
În noi și-n tot ce credem că mai suntem
Ne cuibărim la focul amintirii
Și vrem să dăm frâu liber, iar, iubirii!

Nu mă-nvăța să număr stele
Și nici să cred în dimineți
Eu n-am privit prea mult la ele
În jurul meu erau pereți.

De-atâtea ori era să mor
De dorul mândrei mele
Ce s-a ales de-atât amor
Ce s-a ales,drăguțe stele?

Ninge de ore în şir,
pădurea doarme albă, pustie,
nori plumburii vin dinspre nord,
vântul spulberă neaua prin vie.