AM NEVOIE S-AUD SUSUR DE CASCADĂ

vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Credinţă
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

Draga Andrei , credinta o ai in tine, asta e cel mai important lucru . A studia este important , pentru o cat mai buna cunoastere , credinta ta va fi aceeasi .
Studiind , aprofundand , se vor naste mereu alte si alte intrebari , practic vei vedea cu alti ochi totul...Cu cat stii mai mult , cu atat vrei mai mult ...si te schimbi , in aceasta calatorie a cunoasterii :)
Personal , nu vreau sa ma bag in discutii pe tema aceasta , evit cat se poate .. Eu am avut norocul , sa zic asa , sa studiez crestinismul de la insasi originile lui ...cand eu eram copil nu se studia in scoli ...Asadar , am avut ocazia sa studiez toate treptele formarii crestinismului , si urmarile lui , influentele asupra lumii , neincrezatoare , la inceput ...:) ...Si asta de la cei care au fost primii ortdocsi, deci eu pot sa pun baza pe ce spun ei ,,,Te sfatuiesc doar sa incerci a afla totul , avand ca punct de pornire aparitia crestinismului :) Cum a aparut , ce conditii au fost impuse pentru a fi acceptat ...:)
Referitor la Apocalipsa , sa nu o tratezi ca pe un sfarsit al lumii materiale ...caci Apocalipsa inseamna Revelatie ...:) Va fi momentul Adevarului , cand toate indoielile vor disparea :) ...
Gata , nu vreau sa te incurc...:) Sa nu renunti la poezie , este modul tau de a exprima gandurile tale , si ele sunt curate :)...
Te asteptam cu totii aici ,Andrei , nu lipsi prea mult :) ...
Cu drag !
Adina Speranta
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Draga Adina, iti multumesc din nou mult pentru aprecierile tale. Cred ca inteleg mesajul tau, ceea ce descifrez din el este ca ma poti intelege, fiind oarecum intr-o situatie asemanatoare.

In ce ma priveste, nu stiu daca starea aceasta in care ma aflu acum inseamna neaparat un pas inapoi, cat mai degraba o constientizare a punctului din viata mea in care ma aflu, in care am nevoie de mai multa cunoastere spirituala, in special duhovniceasca. Sunt aici oameni deosebiti care chiar au un cuvant de spus in privinta abordarii crestine. Eu o fac mai mult lautareste (ca si-asa a fost la moda cuvantul asta la un moment dat, pe site :) ), pentru ca nu am studiat temeinic. Totul vine la mine ca niste concluzii in urma celor auzite si vazute la altii, celor invatate de la parintii mei (acum, cand sunt "batran", nu in vreo perioada demult trecuta a copilariei, asadar informatii relativ proaspete). Pot sa spun ca, de-a lungul vietii, am crezut intotdeauna in Dumnezeu, la niveluri crescande in general, direct proportional cu trecerea timpului si acumularea de experienta. Dar de-abia acum incep sa vad lucrurile asa cum ar trebui. Este oarecum necinstit sa para ca dau lectii in versuri cuiva - ele sunt mai degraba strigate pentru mine.

In aceste conditii, cand vad anumite discutii dureroase pe site, simt nevoia sa intervin stiind de principiu cum stau lucrurile (cel putin asa cred), insa in acelasi timp imi dau seama ca nu pot face asta. Si atunci, se naste acest sentiment, aceasta nevoie de a asculta susurul apei si linistea naturii, deodata cu dorinta de recluziune (cum bine a numit-o Roxana). N-o sa reusesc niciodata sa fac asa ceva, dar o oarecare recluziune, in lume fiind, cred ca este posibila (sau poate ca e cu atat mai grea cu cat este in mijlocul oamenilor, cine stie?). Numai bunul Dumnezeu stie ce vrea sa-mi rezerve in aceasta privinta.

Totusi, nu ma voi putea lasa, cu siguranta, de poezie si, cum crezul meu e ca arta este cam goala daca nu-L slaveste pe Dumnezeu, probabil ca tot poezia de credinta imi va ramane preocuparea de baza. Asa, schioapa, cum e ea acum. Poate s-o vindeca intr-o zi si, cu ajutorul Domnului, n-o sa mai schiopateze... Dar asta presupune sa-L cunosc mai bine pe El.
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Draga Mirela, sufletul meu, mai degraba decat a fi curat, este in nevoie de a se curati... De aceea am scris si aceasta poezie, ca un strigat, nu ca pe o stare de fapt deja castigata. Eu iti multumesc ca vrei sa vezi in mine mai mult decat sunt... Asta arata, in schimb, un suflet minunat in ce te priveste!
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Draga Roxana, Nietzsche imi este cunoscut mai ales pentru afirmatiile lui de razvratire fata de Dumnezeu, din cate stiu este unul dintre corifeii curentului nihilist. Nu rezonez deloc cu asa ceva si cred ca Blacks de aceea a si spus ca nu voi fi, probabil, de acord cu ce va spune. Dar am inteles ca paralela pe care a facut-o s-a limitat la a identifica un numitor comun in ce priveste dorinta de traire in libertate. Atata doar ca la Nietzsche este cu siguranta o altfel libertate - eu imi doresc libertatea fata de pacat, in care, rob fiind lui Dumnezeu, sunt liber in adevaratul sens al cuvantului in fata oricaror trairi si ademeniri lumesti. Asadar, aceasta recluziune pe care o invoc are aceste resorturi. Insa bineinteles ca ramane doar la stadiul de nazuinta, fiind aproape imposibil de realizat in conditiile legarii de lume prin atatea feluri...
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Draga Andrei, mie imi vine greu sa va multumesc tuturor cum se cuvine pentru ca va simt prietenii mei de atata timp si, sincer, pot sa ma destainui cum stiu eu mai bine, in versuri, cum nu o fac in fata celorlalti prieteni! In special in ce te priveste (dar mai sunt si alti cativa autori de aici), cunoscandu-te pe aceasta cale, simt ca te pot numi cu adevarat prieten.
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Draga Andrei , am sa incep prin a spune cateva cuvinte despre poezia de fata ...sa stii ca se simte trairea ta , framantarea ta ... imi place mult modul in care este scrisa , finalul este fulminant ! ...si poate ca "vad" mai multe decat s-ar parea ...

Legat de explicatiile tale ,date la aceaasta poezie ...nu sunt in masura sa dau sfaturi , dar am sa fac o paralela , cu scopul de a transmite un mesaj ...
De cand am inceput sa cunosc cat mai multe despre poezie , reguli etc, de cand am citit pe nerasuflate poeti diferiti care m-au incantat cu poeziile lor minunate ...eu ,undeva, pe acest drum, simt ca m-am pierdut. As vrea sa mai fiu cea de la inceput , dar nu se mai poate :)...

Noi toti te asteptam sa revii , sa ne incanti cu versuri care intr-adevar exprima atat de curat simtamintele tale :)
Cu mult drag ,Andrei !
Adina Speranta
joi, 24 septembrie 2015

Ce suflet curat și frumos ai, Andrei ! Dumnezeu să te binecuvânteze !
mirimirela
marți, 22 septembrie 2015

Supraomul lui Nietzcshe este omul puternic, aflat deasupra spiritului comun. Recluziunea voluntara poate fi un semn al acestei forte, dupa cum poate fi si raspunsul la o chemare veche de a trai in simplitatea unui mod de viata arhaic, exersat poate zeci de mii de ani de strabuni. Vrei sa auzi zgomot de cascada, astfel se va estompa zgomotul lumii moderne care, desi functioneaza intr-un sistem de valori asumate, este instabila, demoralizata.
Ma intreb cine nu simte, macar odata, nevoie de a scapa de zgomotul de fond al prezentului.
roxana.c
marți, 22 septembrie 2015

Ce frumos sa citetsti analiza literara a insusi autorului! Minunata explicatia si imi dovedesti inca o data (desi nu era nevoie pentru ca razbate din tot ceea ce scrii)ca ai un suflet deosebit. Multumesc Andrei ca m-ai acceptat intre prietenii tai.
stomff
luni, 21 septembrie 2015

Andrei Stomff, dragul meu prieten, doresc sa-ti las un raspuns aparte din partea mea, intrucat mereu ma bucur nespus de mult de cuvintele tale!
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

Dragi prieteni, va multumesc tuturor pentru lectura si pentru comentarii!

Simt nevoia sa dau cateva explicatii - nu stiu cine va avea rabdare sa le citeasca, dar eu oricum le voi scrie.
Poezia aceasta este o marturisire a pornirilor mele sufletesti, a tendintelor mele si a incercarilor mele de curatire, scoase la lumina inclusiv de imprejurari (cu impact mai mult sau mai putin placut) ce s-au ivit in unele discutii de pe acest site, discutii care nu m-au implicat. Ar fi cu totul benefic pentru mine sa exersez o detasare introspectiva si o relationare mai asidua cu Dumnezeu.
Poate ca nu sunt in consens cu unii dintre voi sau poate cu niciunul, dar ceea ce simt eu... eu simt. Cred ca ceea ce mi-ar trebui ar fi sa il CUNOSC mult mai bine pe Dumnezeu. In acest moment il stiu prea putin... Il stiu din discutiile extraordinar de profunde si instructive cu parintii mei (Domnul sa ii binecuvanteze!), pe care, multumesc Domnului, am prilejul sa le port de cativa ani incoace spre folosul nostru, al celor din familia mea. De asemenea, il cunosc si din citirea (razleata, ce-i drept, dar totusi absolut categoric folositoare) a Bibliei. Il cunosc si din Harul pe care-l revarsa asupra multora din voi, mai ales asupra celor ce-L slavesc deschis.
Dar simt ca nu pot vorbi eu destul de mult si de bine de Dumnezeu fara sa-L cunosc cum se cuvine. Il iubesc pe Iisus Hristos, dar nu atat cat trebuie (inca), pentru ca nu poti iubi pe cineva pe care nu-l cunosti. De aceea, m-as retrage undeva, in mine, unde sa fiu singur cu El, El prin cuvantul Scripturii si prin lucrarea Sa efectiva asupra mea. Imi place sa-L cant si sa-L slavesc pe Dumnezeu! Imi place sa atrag atentia asupra pericolului de a nu-I respecta voia... Dar oare sunt eu demn de asa ceva, atata timp cat eu insumi nu ma circumscriu acestor coordonate? Cred ca de mult ori m-am simtit important atunci cand am scris si postat o poezie de acest fel. Poeziile mele sunt autentice ca mesaj si simtire, dar pot trece usor ca ipocrite daca m-ati cunoaste... Pentru ca desi cred si aspir spre ceea ce ele proclama, nu reusesc nici eu sa duc la indepinire aceste comandamente.
Asta insa nu anuleaza adevarul din mesajul meu cu nimic. Acesta este singurul motiv pentru care ma simt, oarecum, impacat cu mine, postandu-le. E un compromis convenabil. O gaselnita.

Poezia de fata vine ca o defulare a acestei nevoi de punere in acord cu mine insumi. Si asta intr-un context care mi-a starnit dorinta de a interveni in unele discutii pe acest site, dar in care mi-am dat seama ca nu am nicio cadere sa o fac, desi poate as fi sustinut un punct de vedere corect. Voi putea avea o atitudine de necombatut atunci cand o voi si putea sustine cu fapte, nu doar cu vorbe sau doar simtiri. Pana atunci, ceea ce voi face va fi sa aprofundez relatia mea cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, prin citirea Sfintelor Scripturi si, cu siguranta, sa postez in continuare inclusiv poezie de credinta, acum cu constiinta usurata cat de cat de marturisirea celor de mai sus. Pentru ca stiu ca nu ma voi putea abtine sa scriu!

Ca sunt acestea in acord sau nu cu voi, dragii mei prieteni, sunt doar framantarile mele sufletesti si poezia de fata este o incercare de transpunere a lor in versuri, iar celor ce au avut rabdare sa citeasca aceste precizari le multumesc nespus de mult pentru rabdare si interes!

P.S. - Dragul meu Blacks, comentariul tau este unul important pentru mine, intrucat esti unul din cei mai profunzi autori de pe acest site si iti multumesc pentru cuvintele tale! Sper ca am descalcit putin din mesajul poeziei mele. In ce-l priveste pe Nietzsche, n-am citit un rand din scrierile lui - nu stiu daca asta este rau sau bine :)
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

frumoasa si complexa poezia; chiar daca nu vei fi de acord cu ideea, in prima parte am identificat tabloul prezentat de Nietzsche in care Supraomul isi clameaza libertatea; apoi poezia se muta intr-un alt plan, plan pe care nu prea il stapanesc; frumoasa constructie, frumos mesaj!
blacks
luni, 21 septembrie 2015

Am citit-o. Obiecțiile mele nu importă. Mulțumesc.
bragagiu
luni, 21 septembrie 2015

Un poem pasional si sincer. Frumos!
maria
luni, 21 septembrie 2015

Scrii din suflet pentru suflet cu iubire şi căldură.
tudor
luni, 21 septembrie 2015

Dragul meu prieten , am inceput saptamana cu poezia ta "de credinta" pe care o consider a fi extraordinara mai ales pentru concluzia ultimului vers , magistral. Esti mereu minunat si ma bucur mult sa ma numar printre prietenii tai. Cu drag
stomff
luni, 21 septembrie 2015

multumesc..am inteles!

fii binecuvantat!

cu drag,
danab
luni, 21 septembrie 2015

Cred ca e destul de limpede la ce anume ma refer cand spun de chef de artag. Am admirat pozitia ta si a multor confrati in comentariile de la poezia Mirelei, "La moartea lui Vadim". Si cu asta cred ca am spus multe... Cu mare drag, Dana!
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

Dana, nici prin gand sa nu-ti treaca asa ceva vreodata! Cum se poate sa ma superi tu pe mine?
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

andrei..te-am suparat eu cu ceva? te rog sa imi spui..
danab
luni, 21 septembrie 2015

Nicule, esti ca o torta! Iti sorb versurile acelea venite din rarunchii sufletului tau, fie de revolta, fie de dragoste si de cant al naturii! Imi plac si jocurile tale in versuri si m-am bucurat sa vad ultima poezie postata, ca o revenire la sentimente mai bune fata de Dumnezeu :) Esti un poet magistral, pur si simplu!
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

Multumesc, draga mea Dana...

Da, Mirela, suntem foarte aproape ca perceptie asupra evolutiei lucrurilor pe aici. Sunt valuri de stari, uneori parca toata lumea e linistita si e armonie (dar atunci stau si ma intreb daca asta e adevarata stare de lucruri, daca nu e numai o amageala) si alteori lucrurile o iau razna ... din nu stiu ce chef de artag al unora. Nu-mi place treaba asta si nu pot fi partas la asa ceva. Si eu, ca si tine, sper din tot sufletul ca aceasta stare sa fie una temporara si site-ul acesta minunat sa ramana ce trebuie sa fie - un site de poezie, cu comentarii legate de poezie, fie ea de credinta (eu nu spun religioasa), fie dde alta natura.

Cu mare drag!
andreionthepoetry (autor)
luni, 21 septembrie 2015

asa cum m-ai obisnuit: minunata!

te felicit si-mi era dor de tine, Andrei...

stima,
ROLEA NICOLAE
luni, 21 septembrie 2015

Ai mare dreptate; din păcate și eu am simțit la fel în ultima vreme și, m am gândit că la fel a cam fost și la începuturi...când erau mai puțini, toată lumea se înțelegea bine, totul era mângâiere sufletească, apoi...pe măsură ce s au înmulțit, au survenit problemele, orgoliile , s au format opinii diferite... au început lupta pentru supremație , au uitat tihna , liniștea și pacea care domnea între ei , s au segregat...și prin toate astea, a intrat păcatul pe ușa din față...Da, am avut și eu o apăsare, dar mă rog să fie trecător și, cu înțelepciune, să ne regăsim pacea sufletească. Pentru câțiva de aici și eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că există în viața mea..între ei, te numeri și tu... Cu drag și prețuire,
mirimirela
luni, 21 septembrie 2015

"ci sa iau aminte doar la ce e sfant!"
un adevar frumos,dupa cum e si poezia..
cu drag,
danab
luni, 21 septembrie 2015

Multumesc mult Andrei..

Sentimentul este reciproc...

Binecuvantari sfinte..
M Horlaci
duminică, 20 septembrie 2015

Multumesc mult Mitica, si tu scrii superb, nu mai e nevoie sa-ti spun!
andreionthepoetry (autor)
duminică, 20 septembrie 2015

Draga mea Mirela, iti marturisesc ca am lipsit si pentru ca sunt foarte ocupat, dar si pentru ca, atunci cand am mai citit cate ceva pe aici, uneori am simtit un gust amar... Si as fi comentat si eu, ca o pornire launtrica, dar cine sunt eu si ce stiu eu ca sa dau lectii altora...? Fiecare va fi responsabil in fata Domnului pentru ce crede si gandeste si pentru ce acuze aduce altora... Si atunci n-am mai simtit nevoia sa am niciun fel de interventie pe site, iti spun sincer...

Iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale minunate si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca sunt pe lume oameni ca tine, cu suflet mare si frumos!
andreionthepoetry (autor)
duminică, 20 septembrie 2015

Subscriu la comentariul Mirelei.

Foarte frumoase versuri.. Au venit la momentul potrivit..

Te admir si te pretuiesc..

Felicitări sincere!
M Horlaci
duminică, 20 septembrie 2015

Minunată poezia ta,Andrei ! Vorbele tale picură în suflet adevăruri știute de noi toți, dar uitate parcă după ușă ... Mă bucură mult revenirea ta cu așa o perlă !
E ca o palmă dată, cu blândețe, după ceafă. :)
Cu drag, îți mulțumesc pentru așa o intervenție
mirimirela
duminică, 20 septembrie 2015