Livada era pregătită mireasă ca de atâtea ori
când copilul privea şi fantasma se cuibărea în piept,ca o pasăre o strâgea,aripile îi acopereau chipul şi ţipătul lui se auzea ,răscolind iarba şi grâul înflorit,în fiecare an pentru el.
Apindea luminile pe care le cunoştea din celălalt vis, cu părinţii şi bunicii
care îl ţineau de mână,iar pasărea se pregătea de înalt,din inima cât muntele din faţa casei.
Se adunau cocorii,livada era pregătită mireasă,
copilul cu faţa la pământ înroura iarba cu lungi degete întinse printre pomi.
Alt unghi de cocori strivea vârsta
şi sufoca albul din privirile lui de
prunc altoit de florile ce de ani apăsat trânteşte poarta
şi vede valurile şi scoici răsturnate,
carne strivită, neînţeles zbor cu
pescăruşi, aureolă pentru altă plecare şi altă plecare,
din altă livadă mireasă.
vezi mai multe poezii de: Mihai Pacuraru
Detalii poezie:
Distribuie pe: