Dacă-ai putea vreodată să egalezi, tu, lira mea,
Aripa tremurată din zborul de zefir, ce vrea
Să treacă printre ramuri,
Sau freamătul de valuri, cu mângâiosul lui balans,
Ori gânguritul jilav al porumbeilor, în dans,
Jucându-se la țărmuri;
Dacă, precum un lujer de stuf, însuflețit de vânt,
Din coarda ta porni-va un grai înălțător și sfânt,
Divin secret din ceruri,
Că-n casa cea curată, în care zboară numai duh,
Îndrăgostiții îngeri vorbesc cu ochii prin văzduh,
Privirii lor eteruri;
Dacă în mlădierea din glasul tău cu armonii
Ai mângâia un suflet, ce-a înflorit în gingășii,
În brizele iubirii,
Ar fi o legănare domoală, pe imagini vagi,
Așa cum norii zboară pe vânt, pe aripile-i largi,
În movul strălucirii:
În somn, iubitei mele, cea dulce adormită-n flori,
I-ai murmura în taină chiar vocea mea și-ai ei fiori
Răsunători prin toate,
Curați precum extazul, ce dat îmi e de ochii săi,
La fel ca rătăcirea pe ale visurilor căi,
Cu zări preaminunate.
Deschide-ți ochii,-aș spune, o, unică lumină-a mea!
Și lasă-mă să caut sub pleoapa ta iubirea, cea
Care îmi umple viața!
Privirea ta alături e sufletului meu de preț
Așa că, lasă raza, din răsăritul cel măreț,
S-aprindă dimineața!
traducere, Manuela Munteanu
Chant d'amour (I)
Si tu pouvais jamais égaler, ô ma lyre,
Le doux frémissement des ailes du zéphyre
À travers les rameaux,
Ou l'onde qui murmure en caressant ces rives,
Ou le roucoulement des colombes plaintives,
Jouant aux bords des eaux ;
Si, comme ce roseau qu'un souffle heureux anime,
Tes cordes exhalaient ce langage sublime,
Divin secret des cieux,
Que, dans le pur séjour où l'esprit seul s'envole,
Les anges amoureux se parlent sans parole,
Comme les yeux aux yeux ;
Si de ta douce voix la flexible harmonie,
Caressant doucement une âme épanouie
Au souffle de l'amour,
La berçait mollement sur de vagues images,
Comme le vent du ciel fait flotter les nuages
Dans la pourpre du jour :
Tandis que sur les fleurs mon amante sommeille,
Ma voix murmurerait tout bas à son oreille
Des soupirs, des accords,
Aussi purs que l'extase où son regard me plonge,
Aussi doux que le son que nous apporte un songe
Des ineffables bords !
Ouvre les yeux, dirais-je, ô ma seule lumière !
Laisse-moi, laisse-moi lire dans ta paupière
Ma vie et ton amour !
Ton regard languissant est plus cher à mon âme
Que le premier rayon de la céleste flamme
Aux yeux privés du jour.
Distribuie: