Dorul - Alexei Mateevici

Spuneţi, spuneţi, blânde stele,
Focul lacrimilor mele,
Spuneţi voi, privighetori,
Şi voi, frumuseţi de flori.
Numai voi-n această lume
Ştiţi al meu necaz şi nume,
Numai voi aţi plâns şi eu
Taina sufletului meu.
Drăguliţa primăvară
A sosit voioasă-n ţară,
Mi-a adus ea mândrul soare
Ş-un sân plin de lăcrimioare,
Mi-a adus o luna plină,
Ca s-o scald eu în lumină.
Lunca râde şi-nverzeşte,
Doru-n suflet se trezeşte.
Izvorul curge în vale,
Aducându-mi dor de cale.
Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
Să mă duc în depărtare,
Peste munţi şi peste mare.
Daţi-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de turturele.
Duce-m-aş şi tot m-aş duce,
Dor să nu mă mai apuce.
Duce-m-aş în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă.
Bate luna printre nouri,
Stelele în cer lucesc,
Inima îmi plânge-n mine
De necazul ţărănesc.

Cules de Al. M.
4 februarie 1907

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Alexei Mateevici



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.