M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine - Alexandru Vlahuţă

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind – privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.

De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi ... îi ştiu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Şi azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău – ca pânza Penelopii –
Se ţese ziua, noaptea se destramă ...
Noian de întuneric ne desparte !

Zadarnic zâmbitoare te apropii,
Şi glasul tău tremurător mă cheamă –
Tot mai străină-mi eşti, tot mai departe ...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Alexandru Vlahuţă



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dupa o vreme, au trecut pe langa mine; ori eu, n-avui curajul de-ai spune cat de mult mi-a placut situatia receptata, cum nici sa ii multumesc, fiindca indrumase pe micutii aceia intr-a cunoaste o frantura din opera dvs. stimabile - m-am multumit a pune asaaaa... o privire in pamant, visator, zicand in gand, toate acestea, apoi, multumindu-i, pe masura ce se indepartau...
si iaca asa, implinii si eu rostul, care dansa l-a cuprins fara de a sti, macar!..
'poi ma gandeam, asa, cu tot 'naduful, cum se face ca pe asta lume, rosturile se cuprind numaidecat, chiar fara de a sti careva, macar!...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 06 august 2017



Eram atat de ferice, incat inima imi zvacnea, imprastiind emotia in tot locul - da' mai mult, ramas-am oarecum surprins, cand ea le-a zis (crezand ca nu o aud, ori ca n-as fi atent) "il vedeti pe acel om, care sta pe banca?" "da" "da" "da", raspunsera copilasii. iara dansa urma "ce credeti voi, ca este singur?" si neauzind un raspuns, dupa cateva clipe urma "nu este singur, este cu gandurile sale" si chicotira numaidecat, copilasii; iar zana lor cea buna, care era toata numa' zambet, cu glas duios, le spunea ca si ei, atunci cand or sa fie pe o banca, gandindu-se colo-dincolo, tot asa, nu vor fi singuri, ci insotiti mereu, de gandurile care strabat pretutindeni...
th3mirr0r
duminică, 06 august 2017



La un moment dat, sirul gandurilor mi s-a rupt, caci in preajma statuii radicate in cinstea dvs. isi facura aparitia vreo 4-5 copilasi, cu educatoarea (sau invatatoarea)...
eiiii... si cum va zic! se opri dansa colo si numaidecat le cuvanta lor cate ceva despre viata dvs. si cat de frumos scriati, inca le si recita vreo cateva versuri/fragmentele. Si eu priveam cu nesat tabloul viu dinaintea ochilor mei si urmaream cum se indreptau privirile lor, catre dansa, incercand a cuprinde maretia creatiei...
th3mirr0r
duminică, 06 august 2017



Iaca, voiu a va spuie o mica istorioara, domnule Vlahuta!.. Ca tot intr-acolo gandu' mi sa duce, cetindu-va cole slova -
nu mai retin exact cand - insa sadem pe-o banca, in Gradina Publica, si ascultam glasul naturii, impodobindu-mi fiinta; si cand colo, ce credeti?!.. ce mi-a fost dat sa vaz, ori s-auz?!
th3mirr0r
duminică, 06 august 2017