Orașul doarme-n miezul zilei,
Mocnit, subt arșiță de vară;
Pustii sunt străzile și mute -
Un cimitir într-o Sahară.
Iar noi, pândind mișcarea vremii
Pe calendarul din perete,
Cătăm la zilele de vară
Cum trec de goale și încete,
și-n aerul închis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremură în soare,
Tânjim de dorul altor locuri,
Ca niște paseri călătoare.
Ce mândru-i satu-n care doarme
Copilăria mea-ngropată...
Mi s-ar părea un vis, iubit-o,
Cu tine să-l mai văd o dată.
Haidem, câmpiile ne-așteaptă
Cu flori și cu covoare-ntinse;
Sub straja dealurilor nalte
Dorm șesuri leneșe și linse
Ca netezișul unei ape,
și lanuri lungi de grâne coapte
Sclipesc ca aurul în soare.
Domnește-o liniște de noapte
Peste-ntunericul de codru:
Copacii somnoroși ne cheamă,
S-acopere iubirea noastră
Sub parfumata lor maramă.
Acolo-s visuri fericite,
Răcoare și singurătate:
Culcați sub streșini largi de ramuri,
în adâncimi întunecate,
Vom asculta orga pădurii -
Foșnitul frunzelor în vânt;
Viața, gândurile noastre
Ni s-or părea un basmu sfânt ! ...
Distribuie: