Zi de iarnă - Alexandru Macedonski

Se-nnorează ceru-albastru,
Nici o f loare, nici un astru,
Căci și cer ca și pământ
Pus-au vara în mormânt.
Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate
Corbi și ciori-nnegresc pe sus
Rândunelele s-au dus.
Fulguieste de ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivațu-n copaci
Vai de oamenii săraci.



De la munte pan’ la baltă
Numai crivăț ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.
Bătătura e pustie
De belșug și veselie,
Și de-al verii cântec viu
Orice suflet e pustiu.
Sus la stânele din munte
Pe zăpadă își fac punte
Lupi prădalnici și mișei
Vai de tur mele de miei.
Peste tot numai zăpadă,
Ce s-adună în grămadă
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vântului fiori.
Prin pădurea troienită
Nu e cracă nenflorita,
Dar în loc de ghiocei
Pretutindeni e polei.
De prin coșuri iese fumul
Ce mereu își trage drumul
Sub al iernii cer senin
Vai de cei fără cămin.
Prin orașe umblă-n sănii
Fel de feluri de jigănii

Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și de sângeap.
Tot prin falnice locașe
Își duc frunțile trufașe,
Dar de nas, de nu le-ajungi,
Sub mănuși au gheare lungi.
Viscol, crivăț nu-i atinge,
Sobă-n veci nu li se stinge
Sunt boieri sau boieriți
Vai de oamenii cinstiți.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alexandru Macedonski



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.