De multe ori când noaptea aproape e finită,
Când luna luminoasă începe-a se păli,
Pe mână-mi tremurândă plec fruntea-mi încrețită,
Și la trecutu-mi dulce a-ntorc mă gândi.
Ș-atunci - ce multe gânduri în mine se adună!
Ce multe suveniruri în minte îmi revin!
Ce-ncântătoare noapte l-auzul meu răsună...
Ce mii de dulce șoapte l-auzul meu răsună;
Ce mii de dulci figuri pe mine să înclin!
Revăd cele ființe ce am iubit odată,
Amantă și prieten apar în jurul meu,
S-a zilelor ferice, ghirlanda cea uscată,
Căci ele sunt trecute cum sunt trecut și eu!
Trecute aste zile de dulce fericire,
Când eu cu Isabela-mi prin crângul înflorit
Uitam orice durere, n-aveam altă gândire
Decât a ne tot spune amorul infinit!
Trecute aste zile când eu cu Celestina
Într-o ușoară barcă noi undele tăiam!
Căci ea era frumoasă căci ea era virgină
Ce-n timpurile acelea din anima iubeam!
Trecute aste zile când eu cu Margareta
Schimbam întreaga noapte sublime sărutări!...
Trecute și acelea când cu Elisabeta
Gustăm a voluptății plăcute dezmierdări!
Trecute aste zile! ... Așa îmi strig în mine
Când mii de suveniruri la ochi-mi strălucesc!
Și iar strig în durerea-mi ce n-o a aibă fine:
De ce așa de tânăr eu să îmbătrânesc?
De ce născui în lume? ... De ce gustai amorul?
De ce a mea ferice avut-ă un finit?
Ca eu să plâng trecutul, mereu ca să-i duc dorul,
Când el este departe și eu îmbătrânit!
Trecute aste zile plăcute și frumoase,
Eu mai repet o dată, chemând în suvenire,
Verginele în juru-mi, suave, grațioase,
Verginele ... când viața-mi se ține de un fir!
Și-ndată mii de ființe apar l-a mea vedere,
Și una după alta dispar surâzând;
Fantomele acestea insult-a mea durere
Și pare că îmi zice văzându-ne plângând:
"S-au dus acele timpuri, și tu, deși ești june,
Ai fața veștejită și ești îmbătrânit,
Din zilele trecute, răspunde, ce-ți rămâne
Din zilele acelea ce iute-ai cheltuit? O!
Tinere sărmane, ești june de etate,
Dar vezi dacă la vicii tu nu ai pus un frâu
Cum palidă ți-e fața și mâinile-ți uscate,
Și cum, deși ești tânăr, acuma ești bătrân!
Apoi acele umbre în jurul meu dansează
Și-n pieptu meu atuncea s-ridică în suspin;
Dar ziua să apropie, lumina naintează
Și steaua-ncet se pierde pe cerul cel senin!
Viziunea ... și ea-ncepe să slăbească,
Acele multe umbre mai iute dănțuiesc
Și ziua și mai iute începe ca să crească
Și umbrele fantome din juru-mi se răresc!
Dar încă parcă-mi zice: "Ești tânăr de etate
Și vezi dacă la vicii tu nu ai pus un frâu
Cum palidă ți-e fața și mâinile-ți uscate,
Și cum, deși ești tânăr, acuma ești bătrân!"
Distribuie: