O, cum m-a durut când mi-au pus pământ peste față...
Toți au plecat apoi fără să pregete.
– «Furnicilor prietene, s-a făcut dimineață…!»
Simt roua cum se scurge printre degete.
S-a făcut dimineață pentru toți
Și pentru iubita mea oacheșe... Cum o chema...?
Peste inima mea a crescut un pom
Și la toamnă or să vie paserile să-l culeagă.
Se lăsa înserarea pe ochi și pe mâini...
Au trecut de atunci zile și săptămâni.
Sunt și eu ca orice pom acuma,
Mă scaldă șuvoaiele, m-acoperă bruma.
Slabele, nevoiașele mâini
S-au înnodat ca niște rădăcini...
M-am întâlnit la fund cu mărimile vieții,
Cu moaștele sfinților și cu orbeții.
În mine colcăie visele, viermii...
Sunt trup din livada verii și a iernii.
Ce repede trec vremile dedesubt!
Uite, mă fărâm în fiece zi. Mă desfac
Și haina s-a rupt și mâna s-a rupt,
Peste inima mea a crescut un copac.
„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
Distribuie: