Strugurii - Aleksandr Puşkin

N-oi plânge razele-ofilite
Cu primăvara ce s-a dus.
Că viile-mi sunt dragi, suite
Cu plini ciorchini pe coastă-n sus;
Mămoasei vii, podoabă-n soare,
Surâs în toamna aurie,
Ca degetele de fecioare,
Prelungi, cu pielea străvezie.


1824
Traducere Radu Boureanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.