Mării - Aleksandr Puşkin

...)
Chemai…. Eram inlantuit,
Se sfasia sufletul meu:
De-adanca patima vrajit
La tarmuri ramaneam mereu.

Ce sa regret? Si unde-acuma
Nepasator as mai porni?
Pustiul tau, c-un lucru numai
Sufletul meu ar mai uimi.

O, stanca, -al gloriei sicriu…
Aici maretul luptei zvon
Se cufunda in somn pustiu
(...)

Pustie-i lumea… cu-a ta vraja
Unde m-ai duce, ocean?
Oriunde soarta e aceeasi.
Oriunde-i bine, stau de straja
Civilizatie ori tiran.

Adio mare! Neuitata
Va fi imensa ta splendoare
Si vreme, vreme-ndelungata
Te-oi asculta prin inserare.

In codri, in adanci pustiuri
De tine plin, eu voi purta
A tale stanci, a tale tarmuri,
Lucirea, umbra, vocea ta.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu drag Auras! Danab - întru-cât nu cunosc limba originara ca să merg direct la sursă să verific - în traducere așa apare și nu este lipsit de sens, deci am să las așa! Deși și varianta ta are logică!
Gerra Orivera
luni, 06 iulie 2015



frumoaa...
multumesc,Gerra..

(la versul "Va fi imensa ta splendoare"...cred ca e o greseala de tastare..
"Va fi imens-a ta splendoare!")
danab
luni, 06 iulie 2015



multumesc,Gerra.
ALapis
luni, 06 iulie 2015