Cavalerul sărman - Aleksandr Puşkin

Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept şi faţă pală,
Un viteaz în za de fier.

Şi-i fu dat o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.

Şi de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.

Îşi lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-şi sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...

Plin de dragoste şi vise,
Gata fiind de orişice,
Pe-al său scut cu sânge scrise
Trei însemne: AMD (Ave Mater dei...
bucura-te Maica Domnului)

Şi-n pustia Palestinei
Călărindu-şi calul pag,
Când în luptă paladinii
Invocau un nume drag,

În crunt iureş de oţele,
Beat de sânge musulman
Sancta rosa, lumea coeli!
(lumină cerului, Sfântă Roza)
Striga el cu glas avan.

Reîntors din bătălie
În castelul său străbun,
Trist, cu inima pustie
Se sfârşi, curând... nebun.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am citit, dar mă întreb cine o fi fost sărmanul cavaler a lui Pușkin? Adina.O fi fost unul imaginar? Poezie e frumoasa.La Puskin mai am de citit, inca.El e primul mare,dupa ce termin cu Blok, o sa-l iau in serios .
Mulțumesc ,Adina,
ALapis
marţi, 28 iulie 2015



Cu mult drag ,Danuta :)
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015



frumos..
multumesc!
danab
luni, 27 iulie 2015