Aduceri aminte - Aleksandr Puşkin

Când glasul zilei pentru noi toţi se trece
Şi amuţeşte oraşul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,
Atunci încep în paşnica tăcere
A mea chinuitoare priveghere,
Căci noaptea arde-n mine vie
Mustrarea cugetului meu;
Îmi fierbe mintea mea cea slabă şi învie
Un roi de gânduri negru, greu...
Aducerea aminte-mi desfăşoară
Tot zapisul urâtei vieţii mele,
Citindu-l cu necaz şi pocăinţe grele,
Eu tremur blestemând viaţa mea amară
Şi plâng amar ş-amar mă jeluiesc,
Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu mult drag, eu vă mulțumesc, domnule Lican!
Din păcate, nu am mai putut edita postarea, ca să adaug numele traducătorului, așa că l-am pus la comentariu :)
La mulți ani de ziua României! :)
Adina Speranta
marţi, 01 decembrie 2020



Nu am citit această poezie...
Vă mulțumesc, doamna Adina Speranța pentru această postare!
Am lecturat cu plăcere postarea dumneavoastră și stimă veșnică pentru autorul acestor versuri minunate...! :)
Emilian Lican
luni, 30 noiembrie 2020



traducere Alexei Mateevici
Adina Speranta
duminică, 29 noiembrie 2020



Amarăciunea vieții de poet e mare, cine nu simte in gânduri ,e liniștit și nepăsător.
Mulțumesc Adina,
Cu drag.
ALapis
luni, 20 iulie 2015



Salut aducerile aminte,Adina, deşi eu nu mă jeluiesc!:)))) Foarte frumos!
Gerra Orivera
duminică, 19 iulie 2015