Aștern pe pleoape un sărut, al celui ce-a fost început,
Aștern pe rouă un surâs, al celui ce-a fost necuprins,
Aștern o geană pe un lan, al macului ce-a înflorit,
Aștern zăpadă prin cuvânt, întreg zenitul luminând!
Aștern o floare peste-un cer, al nopților ce-au răsărit,
Aștern iubire peste-un scrum, al visului ce-a renăscut,
Aștern albastrul de azur, în dimineți ce n-au apus,
Aștern culoare într-un gând, întreg zenitul luminând!
Aștern lăuntric într-un zbor, condorii ce s-au zămislit,
Aștern pe pânză un ulcior, al celui ce-a sorbit de dor,
Aștern tămăduire, leac,al celor ce s-au indurat,
Aștern în inimă un foc, întreg zenitul luminând!
Aștern o pace peste-abis, al celor ce-au avut un scop,
Aștern mireasmă într-un glas, al celor ce-au iubit duios,
Aștern poeme fremătând, al celor ce-au trudit-n-urcuș,
Aștern colindul meu de-alean, întreg zenitul luminând!
vezi mai multe poezii de: simona ana
Detalii poezie:
Distribuie pe: