Tot ce n-am putut să ne spunem
spuseră arborii tremurând pentru noi:
îmbujoratele spice din margini de drum,
cufundatele păsări în transparentul lor cântec
și-un zvon ce venea de peste tot și niciunde.
Mi-amintesc că mă-oprii pentru-a culege o piatră
și-o ridicai cu mare grijă - drăgăstos -
de parcă ar fi fost o vrăbiuță
ce tocmai căzuse din cuibul său.
Ți-am lipit-o de ureche și ți-am spus:
— Închide ochii... O asculți?
— Daaa, ce este?
— E ceața.
traducere - g.Cristea
Declaración de amor a la orilla del mundo
Todo lo que no alcanzamos a decirnos
lo dijeron los árboles temblando por nosotros:
las espigas rosadas al borde del camino,
los pájaros hundidos en su canto invisible
y un rumor que venía de todas partes y de ninguna.
Recuerdo que me detuve a recoger una piedra
y la levanté con gran cuidado —amorosamente—
como si hubiera sido un pajarillo
que acabara de caerse de su nido.
La puse junto a tu oído y te dije:
—Cierra los ojos… ¿la escuchas?
Distribuie: