Sub piele - Alain Bosquet

Am concediat
liliacul alb, oaza, colina
râul care curge și nu mai curge.
Mi-am luat bun rămas
de la zori, de la pești,
de la obiectele pe care poți, uneori, să le mângâi,
ca să mă-nchid în mine.
Mi-am descoperit pleura,
pancreasul, plămânii cenușii,
intestinele vâscoase,
și tot ceea ce în bezna mea,
seamănă cu războiul civil;
glande, cheaguri, mușchi prea grași.
N-am izbutit să trăiesc sub piele:
când m-am vomat,
am regăsit, cu jenă,
calul, zarea, fluviul,
primăvara, satul,
în lipsă de altceva.


Traducere Maria Banuș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.