Romanul planetei - Alain Bosquet

Era tânără, rotundă,
și se rostogolea în voie
de la un capăt pân-la altul
al spațiului, lovea cu cotul
orfanii sateliți,
izbind estropiate goluri.
A fost închisă-ntr-un colegiu
de curcubeu, dar s-a purtat
acolo-atât de rău, încât
au fost, se vede, nevoiți
să-o înfășoare-n nouri groși,
și oamenii, ca paraziții,
numaidecât să-o năpădească.
Ce-a mai rămas? Un craniu, două,
care se clatină-n azurul
pe unde tineri meteori
se plimbă, deseori, râzând.


Traducere Virgil Teodorescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.