Fantezie - Agatha Bacovia

Aș vrea să port mantie
Țesută din uitare,
Vestmânt de auroră,
Dantele de eter.
Să mă drapez
Cu roze și flori
De reverie montate
Pe granitul eternului mister.
Să port o muselină
Țesută din petale,
Pe care să zâmbească
O rouă de cristal.
Să port înfiorarea
Parfumului ce moare
Și diadema roză
A nopților de bal.

În părul meu să râdă
Opaluri delicate
Și alba feerie
Din clipele de vis.
Pe sânu-mi să-nflorească
O floare minunată,
Cu scânteieri de pară
Și umbre de abis.

II

Să fiu o întrupare
De tot ce nu există.
Să simt enigma vieții
Cum nimeni n-a simțit.
Să văd, cum nu se vede,
Să cânt, cum nu se cântă
Poemele tăcerii
Ascunse-n infinit.
Atunci, sfidând adâncul
Neantului ce-nghite
Ale noastre vieți și visuri
Ce-ndurerate-apun,
Să smulg din cripta vremii
Haotica enigmă,
Și-n versuri lapidare întregii lumi s-o spun.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.