Căsuța noastră - Agatha Bacovia

Căsuță dragă din
Frăsinet,
Nu mai e blândul meu poet!

Ne-a părăsit pe amândouă,
Și ochii ne sunt numai rouă.

Cu sine însuși în odaie,
Iluminat de-a visului văpaie,

Prin norul vînăt de tutun,
Smulgea tăcerii versul cel mai bun.

Un sfert de veac paznic durerii, în spațiul solitar al încăperii,

Cu fruntea grea, de gânduri plină,
Se recrea privind înspre grădină

Și în tăcerea care-l apăsa,
Amurgu-nfiorat intra

Pe trepte reci de jaluzele,
Prin dantelatele perdele,

Cu-aprinse miresme de roze în jurul lui țesând apoteoze.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.