Luați cu treburi mari, de bună seamă,
cu treburile grave dinspre moarte,
părinții ne-au murit, plecînd departe,
uitînd atît: să spună cum ne cheamă.
Nu putem zice vorbe împotrivă,
nu pîngărim cu buzele morminte,
dar frigul disperării ne cuprinde
purtînd porecla lor conspirativă.
Și-au mai uitat ceva, murind, bătrînii,
să ne dea limba lor, ori rea, ori bună,
și-au mai uitat, în grabă, să ne spună
unde sîntem, pe ce pămînt al lumii.
Și-au mai uitat, în graba lor firească,
părinții nostri, Doamne, să ne nască.
Distribuie: