Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare,
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă - voie cer să doarmă
câți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
Se fărâmițează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărțire,
vom pleca departe unde-avem de mers,
ninge să despartă gheață și iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neștire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem,
ninge ca un trăznet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
Adrian Păunescu
(Iubiți-vă pe tunuri, 1981)
viorel tgv.
sâmbătă, 20 ianuarie 2024
Distribuie: