Numai trecut - Adrian Păunescu

Tot ce am avut
Pleacă spre trecut
Şi se-mparte brusc la doi.
Ceasul ce veghea
Strâns pe mâna mea
A luat-o singur înapoi.

Precum iubirea noastră n-are
Nimic decât ce-a mai avut
Te-aştept nu iarna viitoare
Ci iarna care a trecut.

Să vii sub lanţuri de zăpadă,
Să vii, să pleci fără ecou,
Din umeri chiciură să-ţi cadă
La vechiul an ce-i Anul Nou.

Îţi jur pe colţul meu de pâine
Şi pe nicicând şi nicăieri
Că pentru noi nimic nu-i mâine
Si totul este numai ieri.

Al nimănui şi-al tuturora
Şi plin de rost şi fără rost
Aştept cu ochi-n lacrimi ora
Care a fost, a fost, a fost.

Visez o vară ce fusese
Cu pepeni dulci şi struguri caşti,
Iar printre gânduri reculese
Aştept momentul să te naşti.

Fiinţa ta e-acum străină
Şi ceasul nici n-a mai bătut
Şi-aştept asupra mea să vină
Numai trecut, trecut, trecut.

Adrian Păunescu
(„Manifest pentru mileniul trei”, 1986)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.