Marele surdomut - Adrian Păunescu

Mi-e dor de tine şi sunt trist
Şi-ascult când Rush, când Judas Priest
Tu, cea mai dulce-ntre femei,
Ce pot să-mi spună astăzi ei?

Ascult concert după concert
Ca să te uit, ca să te iert
Şi parcă faci spre mine paşi
Când cântă Judas Priest sau Rush.

Dar nu sunt trupe nici în hău
Să ţină loc de trupul tău.
Nebunii lumii cântă mulţi,
Dar tu, acum, ce mai asculţi?

Vei trece veacul şi-ai să mori,
Tu, viaţa mea, de-atâtea ori,
De care şi acum sunt trist
Şi-ascult când Rush, când Judas Priest.

Hai la concert, hai la concert,
Cu muzică să te dezmierd
Şi să visez că vei cânta,
Măcar că nu mai eşti a mea.

Şi-abia târziu, târziu de tot
Când să te văd n-am să mai pot,
Să aflu că erai ce-ai fost
Şi eu naiv şi-aproape prost.

Şi tu să afli că eram
Anomalia unui neam,
Că tot ce-n viaţă am făcut
Făceam ca simplu surdomut.

Şi n-auzeam deloc ce zic
Nici Rush, nici Judas Priest, nimic,
Dar că, iubindu-te atât,
Nimic nu apărea urât.

Nici trupele de peste hău,
Vai, nu erau ca trupul tău.

(Locuri comune, 1986)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu