Măcar într-o aceeaşi curte - Adrian Păunescu

Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi,
Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte,
Dar au un avantaj, faţă de noi,
Măcar se află în aceeaşi curte.

Şi, noaptea, dacă nu vor mai putea,
Ei vor găsi o linie subţire
Şi-or să se întâlnească în pământ
Cu umbrele urcând la mânăstire.

Ce soartă! Carol și Elena lui
Se-ntorc, după decenii scandaloase
Şi nu au aprobarea de a sta
Mormânt lângă mormânt, măcar ca oase.

Cu milă îi privim de peste timp,
Chiar dacă mulţi îi scaldă în otravă,
Ca să pricepem că şi regii au,
Ca şi noi toţi, pedeapsa lor grozavă.

Dosar de cadre, veşnic, pentru regi
Şi pentru robi, mereu, dosar de cadre,
Dar iartă-ne pe toţi, măcar un veac,
Şi dă-ne dreptul libertăţii, Padre.

Iubirea, interzisă a rămas,
Iubirea, interzisă va rămâne,
Dar dă-ne o dispensă de o zi,
Dacă nu poţi de-un veac întreg, Stăpâne.

Şi, totuşi, Carol şi Elena lui
Au între ei distanţe tot mai scurte,
Decât avem, în calea noastră, noi,
Măcar se află în aceeaşi curte.

Şi peste toţi, acelaşi Dumnezeu
Lumina lui asupra noastră sparge-şi,
Zidarului şi Anei Lui din Zid,
Simbol al Mănăstirii de la Argeş.

Când mirosea a rouă şi a cer,
A marmuri, a lumină şi-a caisă,
Era gonită, cum e şi acum,
Iubirea totdeauna interzisă.

Şi pururea vor fi loviţi nedrept,
În viaţa lor şi-n dragostea postumă,
Cei care au iubit pân-au pierit,
Purtând, şi morţi, stigmat regal de ciumă.

Iar noi ajungem să invidiem
Pe cei ce ne muriseră-nainte,
Cât de departe suntem între noi
Şi separaţi de vârste şi morminte.

Şi e şi-un semn mai pozitiv în prea
Târziile întoarceri de departe,
Că dintre toate cele pământeşti
Numai iubirea este fără moarte.

Adrian Păunescu
13 Februarie 2003
("Din doi în doi", 2003)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu