Iertările - Adrian Păunescu

Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini, când verzi
Că port noroi sau port ninsori pe tâmplă
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc
Sub mâna mea, deja, planeta moare
Și în urechi am continentul Rock.

Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând
Ai să mă ierți, prea blânda mea, de toate
Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Dar dacă n-ai să poți şi n-ai să poți
Mie, pierzându-te,- ’mi va fi mai bine
Eu, tristul cel mai liber dintre toți.

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi
Și cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îți voi greşi, te voi iubi.

Și dacă nervii tăi or să cedeze
Și într-o zi n-ai să mă poți ierta
Năpraznic voi ieși la metereze
Și puștilor străine mă voi da.

Și, cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate,-nnobilându-le fictiv.
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.

Adrian Păunescu
(vol. poezii Iubiți-vă pe tunuri, 1981)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

@viorel tgv.

Am corectat, mulţumiri,

Cu stimă,
admin
duminică, 25 februarie 2024



Asta este forma completă și corect scrisă din punct de vedere al semnelor de punctuație a poeziei lui Adrian Păunescu.
Cu scuzele de rigoare dacă am supărat pe cineva!

Iertările

Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini, când verzi
Că port noroi sau port ninsori pe tâmplă
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc
Sub mâna mea, deja, planeta moare
Și în urechi am continentul Rock.

Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând
Ai să mă ierți, prea blânda mea, de toate
Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Dar dacă n-ai să poți şi n-ai să poți
Mie, pierzându-te,- ’mi va fi mai bine
Eu, tristul cel mai liber dintre toți.

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi
Și cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îți voi greşi, te voi iubi.

Și dacă nervii tăi or să cedeze
Și într-o zi n-ai să mă poți ierta
Năpraznic voi ieși la metereze
Și puștilor străine mă voi da.

Și, cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate,-nnobilându-le fictiv.
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.

Adrian Păunescu
(vol. poezii Iubiți-vă pe tunuri, 1981)
viorel tgv.
luni, 19 februarie 2024



Cu placere Danab!

Aurel foarte frumoase versuri! Cu placere si eu iti multumesc pentru poeziile care le pui si te rog sa ma scuzi ca nu comentez.
leonard
vineri, 07 august 2015



Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-mi-te imi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi...
Supebă aceasta poezie.
Mulțumesc, Leonard
ALapis
vineri, 07 august 2015



multumesc Leonard pentru postarea acestei poezii!
danab
vineri, 07 august 2015