După limită - Adrian Păunescu

Au fost atâtea zile de prăpăd
Și brațele mi-au ars în care-ai stat,
Încât acum nu vreau să te mai văd,
Chiar dacă par eu însumi vinovat.

Dacă-aș afla că mâine ai să mori
Și n-ar fi nici o stavilă în drum,
Eu te-aș lăsa și ultimei orori,
Atâta de străină mi-ești acum.

Spitalul de urgență care-am fost
S-a transformat într-un local de rău,
Să nu vii tu, că prețul vă e prost,
Dar poate fi director tatăl tău.

Străino, nu cumva și nu cumva
Pe-aici prin jur cu-o vreme înapoi,
Poate cunoști mai bine dumneata,
Iubirea noastră s-a pierdut de noi?

Dacă-ai muri, n-aș trece să te văd,
Mi-e prea destul atât cât te-am iubit.
În rest, ridic asupră-mi un cuțit
Și îți urez drum bun către prăpăd.

Adăugat de: valentin

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.