Dă, Doamne, iarnă - Adrian Păunescu

Împarte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te strigă,
Şi dă-mi alinarea,
Şi dă-mi mângâierea,
Împarte cu mine durerea.

Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe pleoape
Când somnul sau moartea
Sunt tot mai aproape,
Împarte cu mine tăcerea.

Dă, Doamne, iarnă
Să mă adoarmă,
Să mă îngroape
Cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine,
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră,
Şterge-mi din lacrimă
Chinul şi sarea,
Împarte cu mine trădarea.

Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Pornită pe singurătate
Şi linişte pune acum peste toate,
Împarte cu mine minciuna.

Împarte, Doamne, cu mine iubirea,
Risipă, ursită risipei,
Şi lasă uitarea
La marginea clipei,
Împarte cu mine iubirea!

Împarte, Doamne, cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii, tăcerii, minciunii, trădării.
Împarte cu mine tristeţea!

Adrian Păunescu

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu