Cuvânt cu chip - Adrian Păunescu

Dacă-aş avea cuvintele pe limbă
Cum am iubirea-n inimă, ţi-aş spune
Că eşti-prea-dulcea-mea-deşertăciune
Care cu alta, pururi, nu se schimbă.

Cât de limbut sunt eu, în restul vremii,
Aşa tăcut îţi dau ocol în lume,
Parcă mă tem să nu mi se consume
Cuvânt şi gând ca dublele la remi.

Eu, care spun cuvinte în neştire,
Deodată, văd că - de atâta vreme -
Plămânii mei, ca şi când mult s-ar teme,
Mai au numai curajul să respire.

Când voi vorbi, întregul gând spunându-l,
Cu chip, cu tot, se va urni cuvântul.

Adrian Păunescu
(„Repetabila povară”, 1974)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.