Cui să te cer - Adrian Păunescu

Şi iarăşi este noapte, cu Beatles în eter,
Şi nu ştiu cui din lume să îi trimit scrisoare
Să-i spun că vanitatea nu e nemuritoare,
Pe tine pentru mine, de-a pururi, să te cer.

Miros de buze arse încep să simt în nări
Şi mâinile-mi transpiră pe rând, şi cald şi rece,
Aş adormi, dar teama absurdă că vei trece
Mă face să-mi pierd noaptea printre soldaţi călări.

Acum eşti lângă mine, dar mâine unde eşti?
Mi-e teamă că de iarna cu spic de viscol verde
Vei fi încercuită ca eu să te pot pierde,
Halucinantă cota hambarelor cereşti.

Ca o subversiune iubirea mea va fi
Şi-atât cât este astfel şi de nimic nu-mi pasă
Nu dau această sfântă iubire furioasă
Pe nicio viaţă lungă cu nopţi de zile gri!

De mâna mea, aceasta, ce-abia te-a mângâiat
Şi au venit călăii s-o ia şi s-o reteze,
Vei înflori sălbatec la orice metereze
Sau vei muri de mâna ce nu m-ai meritat.

Eu ştiu că-i o pedeapsă să-i fac pe toţi eterni,
Dar eu v-aş da această pedeapsă infernală,
Să duceţi veşnicia în oase, ca pe-o boală,
Şi eu să mor alături ca iarna între ierni.

Stăm ochi în ochi întruna şi nu ne mai vedem,
Îmbătrânesc privindu-ţi iluminarea sfântă,
Căderea mea cu milă surâsul tău îl cântă,
Că tu vei crede mâine că eu ţi-am fost blestem.

Pe străzi întortocheate mi-s umbrele perechi,
Tu mergi spre sud întruna, eu caut numai nordul,
Şi cu un trăsnet tragic ne trage dezacordul
Să dăm o viaţă nouă unor tipare vechi.

Şi între noi e crivăţ, e moarte şi sunt ani,
În teatrul nostru vine scadenţa aşteptată,
Sunt mulţi ce ne filează, vin nopţile de plată,
Se joacă iarăşi Hamlet de Shakespeare în Balcani.

........................................­.............................

Atâta despărţire într-un moment mărunt,
Atăta tragedie într-o-ntâmplare blândă,
Îmbracă-ţi nostalgia, vin ceilalţi să te vândă,
Te mai iubesc în totul, în rest şi-n amănunt.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu