Coperțile negre - Adrian Păunescu

Foaie neagră de coperți,
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și am pus lacrimii cișmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu,
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-învelit,
Luciu rece de cuțit.

Noaptea mea de la final,
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume, ce târziu
Niște degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil,
Exercițiul meu de stil.

De scris numere pe porți
Și de moarte printre morți,
Viața mea de negru gol,
Fără nici un protocol.

Foaie tragică de tuș,
Semn al artei celor duși,
Tu să mă-nsoțești mereu,
Foaia sufletului meu.

Te mai văd sclipind și-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.

Foaie neagră de coperți,
Să mă bați și să mă ierți,
Că te zgârii cu-o nuia
Iscălind în noaptea ta.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu