Călare murind - Adrian Păunescu

Haide, calule, hai, haide, calule, hai,
Fii puternic și bun, cum te știu,
Că ajungem în iad, că ajungem în rai,
Tu, oricum, te întorci că ești viu.

Voi sări pe un cal, am să urc într-o șa,
Pentru ultimul, tragicul drum,
Asta e viața mea, asta e moartea mea,
Vă voi fi călărețul postum.

Ce se-aude bătând, piuă nu-i, toacă nu-i
Și, în nobilul nostru pariu,
Nu e inima mea, ci copitele lui,
Eu sunt mort, numai calul e viu.

Am să plec dintre voi, bun rămas tururor,
Ori pe unde va fi să mă port,
Vreau să urc pe un cal, vreau călare să mor,
Și voi nici să nu știți că sunt mort.

Trunchiul țeapăn în șa, frâu-n brațe, rigid,
Arogant cavaler surdomut,
Ochii reci să-i ascund, că-i deschid, că-i închid,
Dând impresia că vă salut.

Am să trec peste pod, am să trec să te văd,
Să-ți trimit, să-ți rostesc, să-ți explic,
Că a fost un delir, că a fost un prăpăd
Și că nu te-am iubit nici un pic.

Și, probabil, născut după lungul razboi,
Fiul tău o să strige din drum:
Mamă, ieși să-l primești, că la poartă la noi,
A venit călărețul de fum.

28 iunie 2004

(Lehamite, 2005)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.