Adina Speranta - poeziile altor autori

Tu ești o căprioară albă,
ești trunchi subțire de mesteacăn,
Diana ești, cu sâni de portocală
și ești un cuib de viespi.

Noaptea umblam prin cimitir,
Din când în când ne sărutam,
Îmi spuneai că nu te temi ,
La fel spuneam și eu,

Asemenea copiilor,
cu crete colorate
ți-aș desena fața
pretutindeni pe ziduri.

Bunica a fost cândva în California acolo
oamenii cresc altfel de iepuri ce minunat
e la noi în Balcani bunica s-a întors de mult
melancolică priveşte acum pe fereastră

nimic nu se poate spune despre auz
nimic despre văz nimic despre umbră
am urcat într-un labirint căutând întunericul
m-a orbit un fulger precum sunetul unui trompet

patria ta e asemeni pădurii de piatră
în care colţurile albe ale stâncilor cântă neîncetat
ca sirenele munţilor înaripând trecătorii
de pe coline umbra coboară în timp

voi scrie 100 de poeme pentru înmormântarea tatălui
şi tot atâtea pentru plecarea mea din lume
îmi spuneai nu-i bine să laşi lumina aprinsă
vin zburători de pe alte planete

iarăşi se-ntorc
vânturi de august după schimbarea la faţă
de pe munte coboară un licăr de lumină
peste feţele lor

mormânt e gândul ce coboară mii de trepte
către necuprinsul pământului
acolo stelele au forma mâinilor tale în rugăciune
şi ochiul e apă adâncă

grea şi odihnitoare după-amiaza
aşteptării
petale de cuvinte aştern