Adina Speranta - poeziile altor autori

În talpa mormântului,
din noaptea pământului,
argint șters, sună smerit
greierele ostenit.

Dragoste, și aici toamna a bătut la sânge
Pomii, din care a lăsat numai bice.
Vântul a ajutat frunzelor să pice.
Pe urmă îi pare rău și plânge.

Iarna cu zăpezi de argint are să vie.
Mă simt atât de obosit, atât de obosit!
În spitalul ăsta, cearceafurile par de hârtie.
Mi-au luat hainele, că nu mai am de trăit.

Sufletul amantului sinucis
bătu la porțile raiului.
Și vămile cerului s-au deschis.

Sfărâmă soarele scântei.
O șoaptă galbenă, din tei,
a curs pomană sub tulpini.
Prin auritele alei,

Să vie Salomeea
Ca un șarpe, tărându-se spre strachina cu lapte,
Cu ochi de aur în aurii inele,
Cu pleoape de cerneală,

Cerul îngroapă
stele ce scapă.
Clopotul bate
ruga de seară

Uite, primăvara reînvie și toți pomii au flori de hârtie.
Cerul e sumar ca un decor. Arăturile sunt pline de noroi.
Vino, vreau să ne plimbăm și noi. Poate crezi în declarații de amor.
Cântecul atât de monoton zârâit în sârme de telefon.

Roșie, înverzirea, dovedind pripirea, întârzie;
zarzări timpurii îți sorcovesc flori de hârtie;
arătura nezvântată lipicește, tencuind noroaie;
peste câmpuri fumegă înecăciune acră de gunoaie;

Era, demult, o fată frumoasă și bălaie,
ca luna luminată, ca luna în văpaie,
copilă-mpărătească cu părul spic de aur
într-un castel închisă, furată de-un balaur!