Adina Speranta - poeziile altor autori

Voi veni la voi pe-un dor de vară,
Luminat în raze de argint.
Să ieşiţi la poartă, mai pe seară,
Când coboară Cerul pe Pământ!

Să nu mă plângi, stejar bătrân,
În ziua nunții înghețate!
Sub creanga ta vreau să rămân
Cenușă fără de păcate.

Sătulă stă cireada sură, îngenunchiată la fântână;
boi mari, în freamătul de iarbă, închid greoi ochii fumurii,
izbind cu cozile în muște; tălăncile domol se-ngână,
stol, graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării.

Frunză neagră: mătrăgună...

A rămas un ciob de lună,
lumină dulce de miere,

Unii spun că fata ar fi plecat
Spre orașul de fabrici înconjurat,
oraș fără ploi, oraș fără cer.
Acolo, copila cu păr de aur are un palat,

Credeam că suntem înțeleși în veșnicie,
înlăturând cuvintele de alții mințite,
schimbând în sărutare sufletele alipite,
chiar suferința întregind o sfântă bucurie.

Valurile verzi vin în ghirlande.
Simt pleoape galbene de oboseală...
Ochii îmi sunt închiși... s-au afundat tot mai adânc spre creier, ca să poată privi mai bine lumea. Spre a privi mai bine lumea, trebuie să-i fii tot mai departe.
Și sunt departe.

Sufletul meu, nufăr pe ape,
Gândul de-acum, val moleșit,
Viata-n zadar vrea sa mă-ngroape.
Totu-i sfârșit.

Plutesc sângerate...
frunze, ca inimi, mâini și săgeți...
Adâncurile bolborosesc tulburate,
luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.

Nici rochie de mireasă.
NIci costum solemn.
Doar Ea și El,
În haine obișnuite,