Adina Speranta - poeziile altor autori

vine o vreme când din unii oameni
te dai afară
precum din pasăre ai extirpa zborul
şi ai dărui aripile lumii

doar un cuvânt cu miros de tămâie
întrebarea deschide mormântul în ceruri
şi nu găseşte începutul/sfârşitul
un cuvânt stăpâni deodată întinderea

te ascult de departe
peste munţii de cretă
am pus dragostea noastră de veghe
întunericul să-l despartă de lumină

iată, acum când te strig
groaza zămisleşte vâltori ameţitoare
din care te trag afară,
te aşez sub razele abia mijite

în fiecare zi mă trezesc la aceeaşi oră
ştii şi tu, anul începe la oră exactă,
luna pe cer se naşte cînd îi vine timpul, la aceeaşi oră
zâmbetul pe chip, tristeţea, vin şi ele, aşa, tiptil,

ca un foşnet glasul tău
ca un strigăt inima
moartea vie se întâmplă să treacă
peste munţii din suflet vine seara

într-o absenţă totală a simţurilor te retragi
cum ai retrage o ambasadă dintr-o ţară îndepărtată
pentru că părţile se izolaseră de întreg
încât stelele deveniseră fără să vrei stele fixe

după o lungă aşteptare
copilul aşterne pe cer o umbră
uşoară
trecută-n uitare

când taci trupul tău devine statuie
ochii mei o ridică la ceruri
furtuni de nisip
albesc rămăşitele paşilor

plouă peste tăceri
neliniştea s-a adunat într-o carte
cu ploaia flămândă din nori de cenuşă
ţi-acoperi cuvintele