Adina Speranta - poeziile altor autori

„Să mesteci pâine cu dinții de mașină de scris”
PAUL CELAN

Sunt un om tăcut, nu aparțin nimănui.

Plecasem - erai prea fragilă,
devenisem
calul tău verde de pe perete -
și cum treceam cu umerii căzuți

Bouarul dacă e bouar
nu lovește cu capătul gros al bâtei,
pentru că riscă să-și vadă șoldită
întreaga turmă

După-amiază - au adormit bătrânii
în parcuri pe bănci,
vântul le mai fumează țigările
vântul le mai citește ziarele

O viziune a unui bun otoman,
Oare sunt reale cele ce aud?
Simt şi văd eu bine tot ce mă-nconjoară?
Alah! nu pot crede ca să fii tu crud!

Noaptea-ntinde majestoasa-i mantie neagră peste lume…
Şi misterele din sânu-i, zburând lin, se răspândeau;
După sine, cu sfială, târând şoapte o mulţime,
Şoapte dulci, ce cu-a lor curse, suvenirile răpeau.

Vezi, dragă brunetă, cum se rătăceşte
Printre pietricele unda din pârău?
Auzi tu, ce gingaş şi-ncet îţi vorbeşte:
Că nimic nu-i dulce ca numele tău?

Nu vezi stânca ascuţită
Cu abisul lângă ea
Cum aşteaptă să te-nghită?
Unde-alergi, inima mea?

Peste spiritu-mi se-ntinde a ideilor torent
Ce aleargă-n întuneric după un ţel ce se departă,
A mea inimă-i cuprinsă de al neliniştei moment,
Ce mă-ndeamnă, mă opreşte, mă disperă, mă transportă.

Iubirea e o lumină din cer pe suflete prelinsă;
Cel cea simţit-o o dată, rămâne pe pânza ei cuprinsă;
Copilă adorată, te lasă a fi ademenită,
Lumina e atât de albă, încât şi-o inimă cernită