Adina Speranta - poeziile altor autori

O, Sfinxul, din înălţime, priveşti cu întristare
La lumea care astăzi străină e pentru tine,
Splendoarea de altădată o cântă prin ruine,
De veacuri, Nilu-preot, tocmit la-nmormântare.

În cripta unui gând s-a făurit sonetul;
Ciclop a fost Petrarca! Ce-a spus atunci poetul,
Se spune azi întocmai în paisprezece versuri:
Că viaţa este plină de multe ne-nţelesuri,

Pe altarul poeziei, tu Sapho, preoteasă,
Ai presărat tămâia gândirei ideale,
Din alte lumi adus-ai comoara cea aleasă
De nobile simţiri, prinos al vieţii tale.

De ce c-altădată nu te mai uiţi la mine?
Cu ce te-am supărat? Eu te ştiam pe tine
Mai veselă, mai bună. Nu te-a mulţumit slova
Din sonetul publicat de mine în Vita Nouva?

E o noapte ca-n poveste,
Noapte plină de misteruri
Şi-o armonie atât de dulce,
Linişte ca şi-n ceruri.

A scăpat barca de funia ce-o ţinea strânsă de mal
Şi pe mare a pornit-o dusă fiind din val în val,
Stânca stă-nainte-i neagră, cu bizare cotituri,
De ea barca se izbeşte şi se pierde-n sfărâmături.

Simţim timpul cum se scurge
Cum torentu-i pe pământ,
Tot răstoarnă şi distruge,
Timpul curge,

Marea-i un medic simplu, spui tot ce vrei, nu-ți pasă,
și gărgăuni și rufe murdare poți s-atârni
pe sforile-nserării în briza somnoroasă
ce-nșurubează-n plăpumi duios casapii cârni.

(În sprijinul profesorului de limbă română care cere mai multe ore de predare pe săptămână)


Vara însoţeşte elevii la atelierul mecanic,

Doamne, iartă ce-am mai râs,
moartea nu avea sacâz
și-și plimba arcușul, frate,
pe babe dezacordate.