Adina Speranta - poeziile altor autori

Noi nu avem preerii care să taie
Un soare uriaș în două, pe-nserate -
Pretutideni văzul acceptă
Orizontul încercuitor,

Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele
de-o săptămână, se coceau murele.
La început doar una, un cocoloș mov, strălucitor
printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri.

Aveam șase ani când am văzut cum se-neacă puii de pisică.
Dan Taggart i-a aruncat, '„căcăcioșii ăștia mici'',
într-o găleată; un sunet metalic abia auzit,

Tot anul lanul de in a putrezit în inima
Orașului; verde și greu de cap
Inul a putrezit acolo, tras în jos de brazde uriașe.
Zilnic se sufoca de căldură în soarele pedepsitor.

Am stat toată dimineața în golful bolnav de facultate
Numărând clopote bătând pentru cursurile ce se sfârșeau.
La ora două vecinii noștri m-au condus acasă.

În memoria lui Donatus Nwoga

Când ființele umane au aflat de moarte
Au trimis câinele la Chukwu cu un mesaj:

Erau Sfîntul Kevin și mierla.
Sfîntul e în genunchi, brațele-ntinse,
înăuntrul chiliei, dar chilia e strîmtă, așa

Venea în zori să ia apă, ca un liliac bătrîn
clătinîndu-se peste cîmp:
tusea pompei, larma făcută de găleată
și lentul diminuendo, în timp ce se umplea

Cînd s-a aprins lampa,
un gălbenuș de lumină
în fereastra din spate,
copilul din șopron

Noaptea, în staţia umedă de metrou
Când ultimul tren a plecat, îngheţat sloi,
Încordat şi-atent, aud în spate'un ecou:
... Paşii tăi. Să mor şi nu privesc înapoi.