Adina Speranta - poeziile altor autori

Când toţi ceilalţi ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei – noi curăţam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oţel de pe electrozii de sudură.

Zidarii, înainte să înalţe-o clădire către stele,
Sunt atenţi şi-au grijă de platforme şi de schele;

Se-asigură că scările sunt bine proptite pe picioare,

Tatăl se întoarce seara
cu un zâmbet în priviri
și o zambilă în mână.
Iar picăturile de sudoare

Atunci când părul îmi era încă tuns cu breton pe frunte
Mă jucam în faţa porţii, smulgând florile.
Ai venit călare pe o nuia de bambus – calul tău –
Şi te-ai plimbat prin faţa mea, jucându-te cu prunele sidefii.

Ne-am căţărat deasupra Turnului Yonyang
şi întreaga privelişte s-a deschis pe negândite
ochilor noştri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau

Vântul de primăvară vine dinspre est şi nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă şi cad, petală cu petală – miriade.

Trăind, eşti doar un trecător;
Murind, omul se întoarce acasă.
O scurtă călătorie între cer şi pământ,
Apoi devenim vechea ţărâna care-am fost prin miile de veacuri.

Culcat pe pat de-a latul,
Urmăresc razele lunii lăsând în grădină
O urmă-atât de luminoasă, atât de rece, atât de fragilă;
Un spaţiu aproape muzical se insinuează dincolo de perdele,

O boare de vânt, aducând puf de plop, îndulceşte aerul pe terasă
Şi o fată din Wu, turnând vin în cupe, mă îndeamnă să ciocnim.
Sunt aici împreună cu colegii din oraş care au venit să-mi ureze drum bun;
Fiecăruia din ei, după ce goleşte paharul de despărţire, îi spun:

Pentru a ne spăla şi limpezi sufletul de regretele unei întregi vieţi,
Am golit vinul din o sută de pahare.
A fost o noapte de neuitat....
Sub clarul de luna întârziam să mergem la culcare,