Adina Speranta - poeziile altor autori

În seara asta stau la Templul din Vârful Muntelui.
Aici aş putea culege stelele cu mâna.
Nu îndrăznesc să rostesc un cuvânt
De teamă să nu tulbur ordinea cerească.

În ce casă scoate flautul de jad aceste note triste,
care plutind cu vântul de primăvară umplu întregul Lo-yang?
În seara asta, dacă vom auzi iarăşi vântul strecurându-se prin sălcii,
ne va putea oare cineva ajuta să ne ostoim dorul de casă?

Eu, aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.

Curierul va pleca mâine, i s-a spus.
Ea coase la veşmântul de războinic toată noaptea.
Degetele simt răceala acului.
Cum mai poate ţine strâns foarfecele?

Peste capitală pluteşte luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăşi şi iarăşi, către Trecătoarea de Jad...

Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.

Avea în liniștea corpului ei
Un bulgăre de zăpadă roșie mică
Avea pe umeri
O umbră de tăcere o umbra de trandafir

De disperare-şi smulge părul
Că nu şi-a dat destul silinţa.
Concluzie: "În vin stă numai adevărul",
Nu şi ştiinţa.

Când pentru epigrame dai reţetă,
Îmi zboară gândul cu melancolie
La jucătorul decavat, ce scrie:
„Cum se câştigă sigur la ruletă".

Acest imitator fără rival
Ce se repetă cu seninătate,
E un cocoş de primă calitate,
Probabil descendent din papagal!