Adina Speranta - poeziile altor autori

Pe mormântu-i creşte iarba,
Iar la fund stă putrezit
Capul lui ce-a folosit
Numai să-i susţină barba.

Faptul este declarat:
Decadenţa-n România
A-nceput-o Cincinat
Şi-o termină Crevedia.

Bătut de ploaie, nins de lună,
Poetul doarme. Nu-l treziţi...
A decedat de moarte bună,
Deşi a scris aşa cum ştiţi.

Comitem toţi o mişelie
Lovind în bardul Cincinat.
Nu ştiţi, prieteni, că-i păcat
S-ataci un leu în agonie?

Acerbul critic ieri mi-a spus aşa:
- Ce timp frumos! Ce vreme minunată!
Am fost surprins. E pentru prima dată
Când criticul a lăudat ceva.

E un bigot amicul meu,
Mănâncă „ce dă Dumnezeu"
Şi bea - când soarbe vinişorul -
Ce dă Ion Botezătorul.

Dânsa, cu paloarea-i fină,
Semăna grozav, cocheta,
Cu Maria Antoneta,
Însă după ghilotină!

Soţia mea, n-am ce să zic,
Nu pot să zic de ea nimic
Şi chiar de-aş vrea să zic ceva,
N-am când să zic, că zice ea.

De ce Victor, când citeşte,
Brusc devine plângător?
Să vă spun: compătimeşte
Publicul auditor.

Cu morţii noştri trebuie să fim
Pioşi şi plini de-o veşnică iubire,
Chiar dacă ne-au lăsat ca moştenire
O muză răsuflată ca Nigrim.