Adina Speranta - poeziile altor autori

Poemele înseşi poemele scrise de mine
pe undeva la marginea pădurii din şes
luate brusc de vântul primăverii
au pătruns îndărătul unei uşi de la oficiul

lui Alin Gheorghiu

Copii cu ochi de prune afumate pândesc la ferestre
diavoli de butuci se răsucesc în sobe adânci

Georg Trakl fusese declarat nebun
pe când ţinea să-şi tragă un glonte în piept
la vederea răniţilor muribunzi
pe frontul negru din Galiţia

Din farmecul de lună, un luciu de mătasă
Învăluie fantastic locașul celor duși;
Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:
Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,

Pe străzi necunoscute mă duc la întâmplare;
În juru-mi: negru, negru,
Un negru fin și umed ca un adânc de mare.
Arare, la răspântii, vreun felinar ursuz,

Melancolie dulce, melancolie stinsă,
Ce-nvălui atmosfera în nopți de toamnă dulci,
Melancolie dulce, melancolie stinsă,
În suflete bolnave privirea ta o culci

Lopețile stau gata și pânzele-s umflate, —
Dar cine să dezlege odgoanele de fier?
În portul plin de umbră și de singurătate
Nu-i nimeni să dea drumul corăbiei uitate

Eu viețuiesc în parcuri înfundate
În care rodul moare necules,
Eu lâncezesc pe-aleele uitate
În care un lințoliu larg și des

Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse și lanțuri ruginite.
S-ascult cum plânge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.

Amurgul cască roze mari de sânge,
Prin parc țâșnesc izvoare de parfum,
Ascult cum plâng fântânile și cum
Pe nervii mei arcușul serei plânge.