Adina Speranta - poeziile altor autori

Din ramurile verii plouă flori,
Adie vântul, flacăra se frânge;
Și ochii mei îți sunt stăpânitori,
Și ochii mei sunt dornici de a plânge.

Sunt obosit, deși nu vin din luptă,
Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu și mai masiv.

Amiază!
Un pian, alături, intonează
Un cântec trist, în calmul verii,
Un cântec demodat, care brodează

Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puțin
Parfum de roze albe în declin.

Iar noi tăcem:

Spre izolarea zărilor fugare,
Spre măreția mărilor polare,
Spre umbră, spre tăcere, spre uitare...
Adio, adio!

- a la Verlaine -


În clipe dulci de seară, când gândul alb se plimbă

Amurg pe-o mare de topaz...
Pornește nava-n joc de spume,
Iar cei plecați spre-o altă lume
Stau înlemniți ca-ntr-un extaz.

Din răsărit lumina se destramă
Pe cerul de-un albastru-nduioșat;
M-am deșteptat, - la ce m-am deșteptat
Când nici un glas al vieții nu mă cheamă?

Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
Melancolia apelor de Nord
Și soarele ne flutură pe bord
O flamură fantastică de sânge.

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,