Adina Speranta - poeziile altor autori

Îi spuse unui maestru plin de ironie:
"- Ești norocos, în șapte zile scurte
Văd cum tabloul mâna ta învie
Şi-ţi face admirabil vulgul curte".

Dacă cineva cu mare trudă
pe-un copac se urcă-n ciudă,
și ca o pasăre clocește
acela zău, tare greșește...

Un muscoi, plin de plăcere,
S-opri pe-un fagure de miere,
Își înmuie cu lăcomie
Năsucul în dulcegărie.

Cât mi-e de ruşine că plâng,
cât mi-e de ruşine,
cât mi-e de ruşine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Ea se gândeşte numai la ea
şi el se gândeşte numai la el
şi eu mă gândesc numai la mine
şi totul se-nvârte în jurul

Să nu ceri niciodată nimănui
Nimic. Să nu ceri celor ce-s sătui,
să nu ceri celor ce nu au un prînz,
căci unii au mâncat

Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adânc în nemişcarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numără,
nu se privesc unele pe altele.

Sunt cel care-ţi invidiază
pământul
sub care stai,
căci ţi l-ai aşternut pe tine

O crâşmă. Radio. Şi muzică
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă

Pierduto, nu mă mai iubeşti,
tu nu te mai arăţi nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găseşti
un timp ce nu bate sunând.